Ma simt mai goala pe dinauntru. Si nu pentru ca nu te-am revazut, ci pentru ca am impresia ca nu te voi mai vedea niciodata. Am visat. Si-a fost o himera atat de frumoasa. Ireala. Fragila. Sau chiar am trait? In acest an, m-am simtit cu adevarat vie. Sangele mi-a alergat in vene la propriu. Am cunoscut oameni atat de speciali cu care am creat povesti la cate un pahar de vin. Cu toate astea, mi se pare ca pierd o parte importanta din mine. Una pe care nu o voi mai recapata. Si parca ma sfarama cineva in interior. Dar nu sunt trista. Nici macar resemnata. Doar anesteziata.
Am simtit ca apartin in noiembrie. Si a fost poveste. Am fost intrebata de ce sunt suparata pe decembrie. Pentru ca am avut un final de toamna perfect. Iar inceputul de iarna.....
Ma simt goala in suflet, dar stiu ca am multe de oferit. Mai ales tie. Nu te voi uita..... sper doar sa-ti mai amintesti de mine....