Multa vreme m-am identificat cu ceilalti oameni. Am cautat repere in preferintele lor muzicale, culturale, teatrale. In lecturi, in mancaruri si in iubiri. Am facut toate aceste lucruri in speranta de a reusi sa ma cunosc, insa pe drum am inceput sa ma pierd. Bruma de habar pe care o detineam despre mine s-a risipit. Astazi cand ma privesc in oglinda nu ma recunosc. Nu stiu cine sunt cu adevarat. Mii de fotografii facute, mii de stari surprinse, nenumarate sentimente scrise in acest html. Despre oameni pe care am crezut ca ii iubesc. Pana la urma plenitudinea acestui sentiment se traduce prin... ?!
Astazi, dupa aproape un an, am reusit sa sterg niste cuvinte din telefonul despre care povesteam ca mai are putin si isi da duhul. Nu am simtit nimic. Din aceasta zi de iunie incepe dezintoxicarea de mine. Cea pe care am amanat-o ani buni. Pentru ca nu mai merge asa. Si-mi datorez mie insami. Sansa de a deveni o persoana integra pentru mine. Poate peste un timp va voi mai scrie... sau imi voi mai povesti... dar... s-ar putea sa dureze. Asa ca... iarta-mi tacerea....
